Eu citesc acum There are rivers in the sky, de Elif Shafak. Tot despre otherness, tot despre cum e să te simți mereu străin. Că este și despre apă poate fi considerat un fapt adiacent. Cât despre articolul tău, îmi răsună fără încetare, de când l-am citit, câteva pasaje în minte (noțiunea de patrie...febră... blocată emoțional, etc). Inevitabil, după ce le recit, se așează la coada lor câteva vorbulițe: dar fix așa e, domle, fix așa.
La turci și la sârbi am mai observat un comportament oarecum similar, să fie oare zona asta a noastră care ne face mai melancolici? Însă mai ales când e vorba despre mâncare, nu mai știu altă nație să care mai abitir decât noi în bagaj murături și eugenii, muștar și cârnați, sarmale și șuncă...
Eu citesc acum There are rivers in the sky, de Elif Shafak. Tot despre otherness, tot despre cum e să te simți mereu străin. Că este și despre apă poate fi considerat un fapt adiacent. Cât despre articolul tău, îmi răsună fără încetare, de când l-am citit, câteva pasaje în minte (noțiunea de patrie...febră... blocată emoțional, etc). Inevitabil, după ce le recit, se așează la coada lor câteva vorbulițe: dar fix așa e, domle, fix așa.
Tu ai mai observat acelasi sindrom la alte natii? Mir mi se pare o chestiune care e doar a noastra, ca si dorul de altfel.
La turci și la sârbi am mai observat un comportament oarecum similar, să fie oare zona asta a noastră care ne face mai melancolici? Însă mai ales când e vorba despre mâncare, nu mai știu altă nație să care mai abitir decât noi în bagaj murături și eugenii, muștar și cârnați, sarmale și șuncă...
😀
Foarte fain scris!
Nu trebuia sa citesc - e prea putin timp si lista de lecturi devine prea mare :)))