Unde dai și unde crapă

Sau cum arată lumile paralele în care trăim. Una e a noastră. Alta e a lor.

SAVON de Roumanie

Nu aduce anul ce duce ultimul reportaj Recorder. Dacă nu l-ați văzut, las link aici. Până și doamna Adriana Săftoiu, noul director al TVR, a băgat caseta cu Recorder pe post. Dacă ei nu sunt în stare, ca televiziune națională să facă un material de o asemenea amploare, măcar să ceară tema de la colegi și s-o dea mai departe.

Recorder a făcut un material jurnalistic impecabil, ca la carte, ce trebuie văzut și revăzut de o țară întreagă și care ne dezvăluie o parte din caracatița de neatins a sistemului. Vedem clar că dovezile nu au valoare și că ingerința politică în cele mai importante dosare de corupție face ca acestea să se evapore.

Curtea de Apel sare gardul

Am sorbit fiecare cuvânt din circul de doi bani de care a dat dovadă conducerea Curții de Apel. Ceea ce s-a dorit o conferință de presa a fost doar o mitraliere ieftină si de mahala spre colegii care au avut curaj sa iasă în fața si sa demaște mizeriile care se produc in Justiție.

Marea surpriză a fost data de Judecătoarea Raluca Moroșanu care, cu lacrimile in barba, a venit împotriva tuturor ca să-l susțină pe Laurențiu Beșu si să-i întărească declarațiile. Asta in timp ce colegii din tabără adversa ridicau din sprânceana si puneau mana la gura. Aveți tot respectul meu, doamna judecătoare Moroșanu. Al meu si probabil al unei țări întregi care vrea sa vadă mai mulți oameni ca dumneavoastră.

Conferința continua cu mitralierea si defăimarea ca la ușa cortului a celor doi judecători care au vorbit in materialul Recorder: Daniela Panioglu si Laurențiu Ioan Beșe.

Ce mi-a atras atenția au fost acuzațiile directe la presa. Șefa Curții de Apel, Liana Nicoleta Arsenie, a declarat ca materialul Recorder “este doar un film artistic cu pretenții de documentar“ si ca “se urmărește o antagonizare sistematica a Justiției”. Jurnaliștii sunt acuzați ca ridiculizează, manipulează si mint cu intenția de a crea haos controlat.

Urat si nesperat de josnic. Daca ăștia sunt oamenii care prescriu dosarele, nu mă mira. Insa, am aflat azi tot de la șefa Curții de Apel ca “in cazul in care intervine prescrierea in dosar, prejudiciul se recupereaza“. Sa ne arate si noua sutele de milioane de euro recuperate.

La sfârșit, jurnaliștii nu au fost lăsați sa pună prea multe întrebări, exact după modelul ceaușist. Noi vorbim, voi ascultați. Ciocu’ mic, ca altfel ne supărăm…

Bâlbâieli și bâlbâiți

Reportajul Recorder îi dă ocazia unică lui Cătălin Predoiu de a-și înainta demisia. Mai de onoare, mai de ochii lumii. Cătălin Predoiu care în urmă cu 10 ani a reprezentat speranța supremă către reforma Justiției, a ajuns nimic altceva decât câinele slugarnic al ex-președintelui Iohannis și un partizan al mafioților și șefilor de clan. Cătălin Predoiu care încearcă să transforme România într-un stat polițienesc (amintiți-vă foarte recentele plângeri pe numele jurnaliștilor care s-au exprimat pe rețelele sociale în ultimul an cu privire la alegeri) condus doar și numai după criterii personale și care ar impune oricând în “ordinea” socială măsuri de teroare și frică. Cătălin Predoiu, părtaș fără echivoc la decapitarea Laurei Codruței Kovesi și la transformarea DNA într-o rețea mafiotă, trebuie să-și încheie acum și aici cariera rușinoasă și plină de abcese morale.

Cât despre Lia Savonea, această otravă bipedă care a soluționat din pix dosare macabre, ar trebui să devină ea însăși un dosar pe masa Justiției. O demise nu este de ajuns. În cazul ei demisia ar însemna o binecuvântare, o eliberare. Lia Savonea este părtașă a unui sistem/grup care trebuie dizolvat si care va trebui sa devină exemplu de “așa nu” daca vrem ca România sa se schimbe si sa se ajusteze din mers.

Am citit cu atenție declarația președintelui Nicușor Dan în urma publicării documentarului și mi-a dat de înțeles că vorbește de pe poziția unui director de școală total neimplicat și total în afara situației: “aștept să-mi scrie magistrații” sau “cel mai simplu este să ne revoltăm”. Cel mai simplu ar fi să avem șefi de doamne-ajută la direcțiile serviciilor secrete și un președinte care are… coaie. Aștept ca președintele Dan să realizeze în morții mamii ei de viață că suntem la o răscruce istorică fără precedent și că halul ăsta de abordare nu ne face bine. Aș vrea să înțeleagă că din poziția în care se află poate seta o nouă direcție. În caz contrar, riscă să aprindă o revoltă istorică care, după umila mea părere, e la o distanță de un cot.

In cazul in care Cătălin Predoiu nu demisionează, o poate face Bolojan. Chiar daca Predoiu ocupa azi funcția de Ministru de Interne (l-a făcut mama ministru), ii zdrăngăne grav o grămadă de tinichele si in funcția asta.

Dacă vrea susținere populară maximă și simpatia unei țări întregi și dacă înțelege jocul imaginii și al comunicării dincolo de necesitatea supremă a adevărului, premierul Bolojan nu trebuie să lasă să treacă mai mult de 48 de ore până să ia măsuri concrete, palpabile.

Acum și aici se duce adevărata reformă, nu după Sărbători, nu peste șase luni. Se pare că astrele țin cu Bolojan și îi ridică adesea la fileu ocazii istorice. Acum este momentul să dea o palmă gravă PSD-ului care are portofoliul la Justiție. PSD-ul, care în ultimii 35 de ani doar cu descompunerea sistematică a Justiției s-a ocupat. PSD-ul care se află în spatele Liei Savonea și al acestui val uriaș de corupție și incompetență arată, o dată în plus, nivelul la care își poartă jocurile politice: ingrat, sinistru si de neacceptat.

Ce rămâne de făcut?

Rămâne să dăm jos haina resemnării și a nepăsării. Aveți de vorbit, vorbiți. Aveți de depus plângeri pe seama unor neoameni, faceți-o. Aveți să vă dați un șef în vileag pentru că e un satrap, dar vă e frică că vă pierdeți jobul? Mergeți până în pânzele albe. Luați măsuri, acționați. Dacă fiecare dintre noi ar amenda la fiecare pas lucrurile care nu merg așa cum ar trebui, am fi, poate, cu un pas mai în față. Un pas către normalitate. Către civilizație. Către o democrație reală.

Marea noastră problemă ca nație este resemnarea și mica satisfacție. De moment, de conjunctură. Nu avem destul de mult vânt în pânze încât să mergem cu eradicarea răului până la capăt. Ne mulțumim, ca de fiecare dată, cu firimiturile care ne sunt aruncare de la masa boierilor, ca niște căței flămânzi, bucuroși că li s-a dat, totuși, ceva.

Ca cetățean al acestei țări nu mă aștept ca mafia incomensurabilă care se regăsește în toate instituțiile statului român să dispară peste noapte. Dar vreau să văd, exact așa cum spun miile de mesaje de pe Facebook către Bolojan și Nicușor Dan, schimbare, asumare reală și nu demagogie.

Mă aștept ca marile dosare de corupție să fie reluate, ca judecătorii și procurorii care au orchestrat prescrierea lor să fie înlăturați din sistem unul câte unul.

Vreau să văd cum se recuperează prejudiciul din aceste dosare și cum un individ ca Marian Vanghelie (prejudiciu de 30 de milioane de euro) îmbătrânește în pârnaie. Aș vrea să văd cum magistrații își încheie carierele la vârsta setată pentru orice cetățean român si ca beneficiază de pensii și salarii de 15.00 de euro pe lună. Daca vor salarii mari, nicio problema, sa li se dea. Nu cred că ar avea cineva ceva de comentat atâta vreme cât ar fi numiți pe criterii de competență și nu pe interese politice și și-ar face treaba exemplar, fără nicio intervenție exterioară. Dar atâta vreme cât sunt avocații diavolului, nimic din toate astea nu se poate susține.

Azi am ajuns să înțeleg ce spunea, de fapt, Elena Costache prin “denigrarea constantă din ultimii ani a magistraților”. Niciodată nu iese fum fără foc.