România, adevărata insulă a iubirii

A fost odată ca niciodată un loc în care balaurii și vrăjitoarele voiau să trăiască în dragoste și armonie. Se uitau unii la alții și se întrebau: ce nume să-i dăm, ce nume să-i dăm...

Într-o țară în care fostul premier cu nume predestinat și legendar - Marcel a declarat că-l doare la “organul genital” de deficitul țării, unii au stat și s-au întrebat cum de emisiunea fenomen ”Insula Iubirii” are atât de mult succes. Ba chiar au căutat motivații pertinente de pe la sociologi, psihologi, antropologi și multiplu de ...ologi. De ce ne temem însă de evidențe și de ce ne plac exagerările?

De la cabinetul de stomatologie și până la terasele cu pretenții, o țară întreagă a urmărit cu sufletul la gură intrigile, dramele, lipelile și dezlipelile celor mai în vogă personaje naționale. Welcome to the planet of Apes!

Noi ăștia de pe Substack care ne donăm impozitul pe la Snoop, Recorder și alte spitale de oncologie pediatrică suntem o minoritate în România. Suntem cei care au luat peste nota 8 la dictare într-a doua și care au citit măcar cinci cărți până la vârsta lizibilă din buletin. Restul sunt fanii eterni ai lui Irinel Columbeanu și ai soției lui minore. Sunt cei care au crescut cu țelul suprem de a face bani cât gârla și de a avea o gagică mișto. Ei, frații și verișorii lor sunt băieții proscriși care au pășit în eter pentru o celebritate variabilă și cu care viața a fost îngăduitoare pentru simplul motiv că prostia trebuie tratată cu indulgență.

Am ajuns la vârsta la care mă uit cu simpatie și la cocalari și la pițipoance. Haideți să le spunem lucrurilor pe nume și să nu ne mai intrige nici prostia, nici vulgaritatea, dar mai ales sexualitatea la nivel de talcioc. Am ajuns să înțeleg că cea irelevantă în decorul de ansamblu sunt eu. Tot eu sunt exact și întocmai ca o piatră în pantof în ceea ce privește “bunul mers” al societății românești cu extensiile, injectările, acizii și construcțiile ei. Cei care cu adevărat primează și formează societatea actuală sunt toți acești oameni de real succes, care nu-și pun întrebări existențiale, care nu se stresează că le dă cu rest la cultura generală într-o conversație și care știu cu siguranță că penibilul is just a state of mind.

Dar România e o struțo-cămilă ba blândă, ba nărăvașă, o structură alambicată de ifose și toane, fără reguli, fără prea multă cultură nici academică, nici socială. E țara ciripitului, a bârfitului, a înghiontelilor, a ascultatului pe la uși și a veșnicului uitat pe gaura cheii. E țara fără de stăpâni, unde șoarecii joacă pe masă de dimineață până seara. E țara contrastelor, a corupției la nivel înalt și a unei industrii pornografice care, potrivit cifrelor, e cea mai profitabilă din Europa. Noroc cu domnii generoși și poftele lor incomensurabile.

Pentru aceia dintre dumneavoastră care se ridică de fund în sus și se irită la subiectul suspendării burselor, țin să vă spun că orice ține de educație este irelevant în România. O țară care își educă populația, care are o strategie în direcția asta și care înțelege nevoia și urgența educației pe termen lung nu are lider de audiență Insula Iubirii. Nu este un format inventat în România, dar la noi funcționează mai bine ca oriunde. Pentru simplul motiv că avem public fidel și în creștere de la un an la altul.

Nu mare mi-ar fi mirarea să aflăm peste 2-3 ani cum Sorinel Cuceritorul (Grindeanu), Marcel Mondialu’ (Ciolacu) și prietenul lor emancipat Daniel David au procurat material didactic direct din rândul ispitelor. Nu de alta, dar nu poți ști niciodată când îți trebuie o ministră, o consilieră sau o secretară profesionistă. Nicușor nu se uită, că-i timid. Îl sperie tatuajele și visează urât noaptea. ☺️

Dar totul e bine când se termină cu bine. Prea avea toată țara limba umflată de la atâtea semințe scuipate.