Note de subsol

decât așa, mai bine altfel.

Între Primăria Capitalei, Ziua Națională și restul scandalurilor cu amante în funcții-cheie, se întâmplă viața. A mea și a ta și a tuturor celor care nu realizează că e scurtă și se termină repede. În mai puțin de o lună am pierdut trei oameni și am înțeles, din nou, că timpul e pe cartelă.

An-tan-te dize mane pe ...

Ne despart vreo trei zile până la fulgerătoarele rezultate ale alegerilor de la Primăria Capitalei. Sunt interesante și sondajele, și declarațiile specialiștilor/analiștilor, toți informați până în dinți și toți ultra specializați în ... nimic. Interesante sunt și dezbaterile în lipsă, afirmațiile candidaților și, mai ales, miserupismul alegătorilor. Ca niciodată, oamenii sunt plini de o lehamite paroxistică. Sunt vlăguiți de idioți penibili și penali care vor o bucată din ciozvârtă și care nu-și cunosc limitele. Dar socotelile de la televizor nu sunt aceleași cu realitatea, cea care nu ne spune cum o bună bucată din PSD o susține pe Mama-Omida la Capitală, cea care va face curat și le va da cu “marș” tuturor. Tot realitatea nu ne arată cum Zdrulă și-a săpat groapa singur cu o comunicare de clasa a 2-a în care arată cu degetul constant spre alții. Realitatea nu ne spune cum pe numele domnului Zăbăluță stau să iasă din sertar o serie de anchete penale urâte ca noaptea minții, iar cum Ciuciu e pus în fruntea jugului PNL-ist doar pentru că nea Ilie vrea să-i dea la ficat lui Nicușor cu un candidat care are o agendă mai curățică decât băiatul de clasa a 2-a.

Dar realitatea ne arată că Ancuța are susținere uriașă din sistem, exact ăla în care dă ea seară de seară. Ancuța are un spate mai greu decât omul de rând își poate imagina și, dacă le vor ieși cărțile, Bucureștiul va fi Capitala horelor, a micilor și a dacilor liberi. Deci, un vot către Ana Ciceală nu își are rostul în aceste alegeri. Din nou și iarăși, suntem în poziția de a vota cineva de toată jena doar și numai ca să nu iasă un strigoi și o semințăreasă.

N-ai carte, ai parte

Probabil că v-a șocat scandalul în care a fost nimicit minunatul domn Moșteanu, acest USR-ist mortal kombat. Dar nu este timpul pierdut să se repună cu burta pe carte la propriu, să se joace puțin cu soldățeii de plumb și să fie purtător de cuvânt la pescăruși. Dacă cu dronele, cu rușii și cu facultățile nu le-a avut, o dată reciclat, sigur se va găsi un post călduț printr-o vamă sau vreun ONG care spală bani de la stat sub umbrela salvării planetei.

Cât despre fetele lui Sorinel, nu vă temeți! Vor reforma România, pas cu pas. O vor fezanda și fila pe la perciuni până o vor lua dracii, exact după modelul lui Marcel. Care deficit, care criză financiară, atâta vreme cât și lui Dumnezeu îi place tot ce-i frumos… Aș vrea să avem un Parlament plin de dame de companie. Aș vrea ca ele să legifereze, să voteze și să se ocupe de economia țării. Sigur s-ar descurca mai bine decât buhaii actuali. Sunt convinsă că femeile astea ar pune țara pe roate în doi timpi și trei mișcări și fără prea multe reforme. Ar curge ciorbă la robinet.

Despre Artan

În luna mai, într-un context total neașteptat, am dat nas în nas cu Artan. Am făcut un selfie și am avut pielea de găină în fața unui om a cărui muzică mi-a colorat copilăria. O dată cu dispariția lui, România pierde o bucată uriașă a exprimării libere și a intelectualității rasate. Ce a însemnat Timpuri Noi pentru țara asta e greu de spus în câteva rânduri, dar cert este că timpul e lunecos și nu se întoarce. Știu doar că recentul scandal în care a fost implicat l-a afectat teribil. Dar, viața nu iartă pe nimeni. Nici acum, nici altă dată.