Destul
Și dacă nu-i destul, măcar suficient să fie.
Zilele nu așteaptă de la noi nimic. Nici rezoluții, nici bife pe planuri care se întind pe o durată medie sau lungă. Zilele ni se întâmplă, vin și pleacă în cel mai liniștit mod cu putință. Timpul nu se aude, nu se foiește, nu vorbește. E o înlănțuire constantă de fapte care ni se întâmplă și peste care așezăm încărcătura gândurilor noastre. Astfel viața devine un puzzle cu o durată limitată. Unii dintre noi reușesc să pună fiecare piesă unde îi e locul ca în final să vadă poza de ansamblu. Alții, nu. Numai că în această foială constantă în care ne învârtim de cele ai multe ori în jurul cozii, uităm esențialul.
Este interesant să citesc despre ce au oamenii de spus despre viață la timpul trecut, dar mai ales despre aplombul viitorului. Cei mai mulți șterg repede cu buretele regretele și umplu spațiul rămas cu speranță. Rezoluțiile se adună în jurul nostru ca floricelele pocnite-n pungă. Multe, crocante, sărate, apetisante, așezate pe o listă a promisiunilor în pole-position. La linia de start nimic din ce-i în urmă nu contează. Pentru simplul motiv că omul este animalul cel mai fin când vine vorba de trucuri. Căci, puțină ignoranță n-a omorât pe nimeni.
Aseară am vorbit cu cineva drag la telefon care mi-a spus doar atât:
- Am așezat pe masă două pahare de șampanie. Unul este pentru mine. Celălalt, tot pentru mine. Voi bea cu grijă din fiecare, pe rând. Pentru mine. Pentru că în cele mai grele și mai cumplite momente ale vieții mele am fost doar eu cu mine. Și-mi e de-ajuns.
M-am trezit cu gândul la asta: că e de ajuns. Că e destul. Că sunt destul. Că fac destul. Că am destul. Și dacă multora dintre dumneavoastră vi se pare o banalitate, aș vrea să vă ofer o temă de gândire în această notă: încotro, când e destul?
Oamenii caută o viață ceea ce cred că n-au. Poate pentru simplul motiv că nu le spune nimeni că sunt destul, că știu destul, că e destul. Forfota mentală și emoțională sapă în noi șanțuri care ajung să nu se mai repare. Pentru e atâta ancorare în căutări veșnice când poți să pui lumină pe ceea ce deja ești și deja ai?